Histerosonografia (sonohisterografia): ce este, când se recomandă și cum decurge — ghid complet

Articol: Histerosonografia (sonohisterografia): ce este, când se recomandă și cum decurge — ghid complet.

Articol revizuit de Dr. Allia Dmour, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în medicină, competență în ultrasonografie obstetricală și ginecologică și histeroscopie diagnostică și intervențională.

-Echipa medicală a Clinicii Doctor Allia Dmour, Iași-

Categorie: Ginecologie

Timp estimat de lectură: 12 minute

Publicat: 2026 | Actualizat continuu conform ghidurilor internaționale

Multe paciente aud pentru prima dată cuvântul „histerosonografie” după o ecografie de rutină, atunci când medicul observă ceva care merită privit mai în detaliu — un endometru îngroșat, o imagine care ar putea fi un polip sau un fibrom — sau în timpul evaluării pentru infertilitate. Este firesc ca o investigație nouă, al cărei nume sună complicat, să genereze întrebări și un strop de neliniște.

Vestea bună este că histerosonografia este o procedură simplă, minim invazivă, care se desfășoară în cabinet, fără anestezie generală și care se încheie, de obicei, în mai puțin de un sfert de oră. În acest ghid vă explicăm, pe înțelesul tuturor și sprijinindu-ne pe date din literatura medicală, ce este histerosonografia, de ce este recomandată, cum vă pregătiți, cum decurge și la ce să vă așteptați după.

Ce este histerosonografia?

Histerosonografia — numită și sonohisterografie, ecografie cu instilare de ser fiziologic sau, în literatura internațională, saline infusion sonography (SIS) ori sonohysterography (SHG) — este o investigație ecografică în care, în timpul unei ecografii transvaginale, în cavitatea uterină se introduce o cantitate mică de ser fiziologic steril (soluție salină) [1, 2].

Principiul este elegant și logic. În mod normal, pereții cavității uterine sunt alipiți unul de celălalt, ca două pagini închise ale unei cărți. La o ecografie obișnuită, endometrul (mucoasa care căptușește uterul) apare ca o linie, iar o leziune mică se poate „ascunde” între cele două foițe. Serul fiziologic destinde ușor cavitatea și, fiind un lichid „negru” la ecografie (contrast negativ), separă pereții și conturează cu mare claritate suprafața endometrului. Astfel, structuri precum polipii sau fibroamele care proemină în cavitate devin vizibile, măsurabile și mult mai ușor de caracterizat [1, 3].

Atunci când, în aceeași ședință, se urmărește și permeabilitatea trompelor uterine, investigația se numește histerosalpingo-sonografie cu substanță de contrast (în engleză HyCoSy — hysterosalpingo-contrast sonography), o variantă deosebit de utilă în evaluarea infertilității.

De ce nu este întotdeauna suficientă ecografia transvaginală obișnuită?

Ecografia transvaginală rămâne investigația de primă linie în ginecologie: este accesibilă, rapidă, nedureroasă și oferă informații esențiale despre uter și ovare. Are însă o limită cunoscută atunci când privim interiorul cavității uterine.

Pentru că pereții cavității sunt alipiți, un polip endometrial sau un fibrom submucos de dimensiuni mici poate trece neobservat, iar un endometru care apare „îngroșat” nu ne spune, în sine, dacă este vorba despre o îngroșare difuză sau despre o leziune focală (localizată). Studiile arată că ecografia transvaginală standard, deși foarte specifică atunci când vede un polip, „ratează” o proporție importantă dintre polipi: ratele de rezultate fals negative raportate în meta-analize ajung la aproximativ 43% la femeile în premenopauză și în jur de 50% la femeile în postmenopauză [7].

Aici intervine histerosonografia. Prin destinderea cavității, ea transformă o imagine ambiguă într-una clară și permite diferențierea dintre o îngroșare difuză a endometrului și o formațiune bine delimitată. Beneficiul suplimentar al sonohisterografiei față de ecografia transvaginală simplă a fost demonstrat inclusiv la pacientele cu fibroame cunoscute sau suspectate [16].

Când se recomandă histerosonografia? Principalele indicații

Histerosonografia este recomandată de medic în situații clinice bine definite, nu „de rutină”. Cele mai frecvente indicații sunt:

• Sângerările uterine anormale — menstruații foarte abundente, sângerări între menstruații, sângerări după contactul sexual sau orice sângerare apărută după instalarea menopauzei. Investigația ajută la identificarea cauzelor structurale, încadrate în clasificarea internațională FIGO (polip, fibrom, adenomioză, hiperplazie/malignitate) [25].

• Suspiciunea de polip endometrial sau de fibrom submucos observată la o ecografie de rutină, pentru confirmare și caracterizare (dimensiune, localizare, cât de mult proemină în cavitate).

• Endometrul îngroșat sau cu aspect neuniform, mai ales la femeile în postmenopauză. Atunci când ecografia transvaginală este neconcludentă, sonohisterografia ajută la clarificarea situației și la stabilirea pașilor următori [24].

• Evaluarea infertilității și bilanțul dinaintea unei proceduri de reproducere asistată (FIV/ICSI), ca metodă de screening a cavității uterine [12].

• Pierderile de sarcină repetate (avortul recurent), pentru a căuta anomalii ale cavității uterine.

• Suspiciunea de sinechii uterine (aderențe intrauterine, sindrom Asherman), în special după chiuretaj, naștere complicată sau intervenții anterioare.

• Suspiciunea de malformație uterină congenitală, de exemplu un sept uterin; aici, sonohisterografia tridimensională (3D) aduce un plus important de informație.

• Evaluarea cicatricei de cezariană (defectul cicatriceal, cunoscut și ca „istmocel” sau niche), atunci când există simptome care o pot sugera.

• Bilanțul înainte sau după anumite intervenții asupra cavității uterine, cum ar fi miomectomia sau polipectomia.

Histerosonografia și evaluarea trompelor uterine

Una dintre marile valori ale acestei tehnici, în special pentru pacientele care își doresc o sarcină, este posibilitatea de a evalua, în aceeași ședință, permeabilitatea trompelor uterine. Pentru aceasta se folosește, în locul serului fiziologic simplu, o substanță de contrast specifică — fie ser fiziologic agitat cu aer, fie un contrast pe bază de microbule sau spumă [2]. Medicul urmărește ecografic trecerea contrastului prin trompe.

Avantajul față de histerosalpingografie (HSG), metoda radiologică clasică, este absența radiațiilor și a substanței de contrast iodate. Datele din literatură sunt încurajatoare: pentru HyCoSy tridimensională/cvadridimensională, o meta-analiză raportează o sensibilitate medie de 0,92 și o specificitate de 0,91 în diagnosticarea permeabilității tubare, cu o foarte bună performanță globală [19]. Varianta cu spumă (HyFoSy) are rezultate cel puțin comparabile cu histerosalpingografia și superioare variantei cu aer/ser fiziologic [21]. Este important de reținut că permeabilitatea unei trompe nu este sinonimă cu funcția ei perfectă, iar în cazuri selectate laparoscopia cu test colorant rămâne investigația de referință.

Cât de precisă este histerosonografia? Ce arată studiile

Histerosonografia este o investigație cu acuratețe ridicată, validată de numeroase studii și meta-analize.

O meta-analiză amplă, care a reunit 24 de studii și 2.278 de proceduri, a raportat o sensibilitate cumulată de 0,95 și o specificitate de 0,88 în detectarea anomaliilor cavității uterine, cu o rată de reușită a procedurii de 93% [6]. În ceea ce privește polipii endometriali, sonohisterografia cu contrast salin atinge o sensibilitate de aproximativ 92% și o specificitate de circa 93% [7]. O altă meta-analiză comparativă a evidențiat clar diferența: pentru depistarea polipilor, sonohisterografia a avut o sensibilitate de 0,87 și o specificitate de 0,86, în timp ce ecografia transvaginală simplă a obținut 0,62 și, respectiv, 0,73 — performanța sonohisterografiei apropiindu-se mult de cea a histeroscopiei (0,92 și 0,85) [10].

Pentru fibroamele submucoase, sonohisterografia nu doar le identifică, ci ajută și la aprecierea gradului în care fibromul proemină în cavitate, un element util pentru planificarea tratamentului [8, 11]. În evaluarea infertilității, o sinteză a literaturii a concluzionat că sonohisterografia este o metodă cu sensibilitate înaltă, comparabilă cu histeroscopia, în detectarea polipilor, a fibroamelor submucoase, a anomaliilor uterine și a sinechiilor, putând fi folosită ca test de screening înaintea fertilizării in vitro [12].

Histerosonografie, ecografie transvaginală sau histeroscopie — cum se completează

O întrebare frecventă este: „Dacă există histeroscopia, de ce mai este nevoie de histerosonografie?” Răspunsul este că aceste investigații nu se exclud, ci se completează.

Ecografia transvaginală este investigația de primă linie, de screening larg. Histerosonografia oferă o „hartă” mult mai precisă a cavității uterine, rămânând o procedură nechirurgicală, bine tolerată, fără anestezie și cu un cost mai redus. Histeroscopia presupune vizualizarea directă a cavității cu ajutorul unui endoscop și are un avantaj decisiv: dacă identifică o leziune, aceasta poate fi adesea tratată în aceeași intervenție — principiul „diagnostichez și tratez”. Histeroscopia rămâne investigația de referință pentru patologia intracavitară.

În practică, parcursul este logic: o ecografie transvaginală ridică o suspiciune, histerosonografia clarifică natura și localizarea leziunii, iar dacă se confirmă o formațiune care necesită tratament (de exemplu un polip), histeroscopia o rezolvă. Detaliile despre această ultimă etapă le găsiți în articolul nostru dedicat: Histeroscopie diagnostică și intervențională.

Contraindicații și situații în care procedura nu se efectuează

Histerosonografia este o investigație sigură, dar există situații în care ea nu trebuie efectuată sau trebuie amânată:

• Sarcina confirmată sau o posibilă sarcină — acesta este și motivul pentru care procedura se programează în prima parte a ciclului menstrual.

• O infecție pelvină activă (boală inflamatorie pelvină) sau o cervicovaginită activă — acestea se tratează în prealabil.

• O sângerare abundentă în momentul examinării — este o contraindicație relativă, deoarece sângele din cavitate reduce calitatea imaginii; de regulă, procedura se reprogramează.

• Durerea pelvină inexplicabilă netratată — necesită mai întâi evaluare.

În cazul unui cancer endometrial cunoscut sau puternic suspectat, există o discuție teoretică privind posibilitatea trecerii de celule prin trompe în cavitatea peritoneală odată cu lichidul instilat; datele disponibile nu au arătat o influență negativă asupra prognosticului, iar decizia se ia individualizat, de la caz la caz [23].

Când se face histerosonografia în cadrul ciclului menstrual?

La femeile aflate în premenopauză, momentul ideal este în prima parte a ciclului, de regulă între zilele 4 și 10, după ce sângerarea menstruală s-a oprit și înainte de ovulație [2, 13]. În această fereastră endometrul este subțire, ceea ce oferă cele mai bune imagini, iar riscul de a interfera cu o sarcină incipientă este minim. La femeile în postmenopauză care nu urmează tratament hormonal, programarea este flexibilă; la cele care urmează o terapie hormonală ciclică, se preferă tot prima parte a ciclului.

Cum vă pregătiți pentru histerosonografie

Pregătirea este simplă:

• Programați procedura în prima parte a ciclului menstrual, conform indicației medicului.

• Dacă există orice posibilitate de sarcină, anunțați medicul; se poate efectua un test de sarcină.

• Un antiinflamator uzual (de exemplu ibuprofen), administrat cu aproximativ o oră înainte, poate reduce crampele la unele paciente; discutați acest aspect cu medicul, întrucât datele privind beneficiul antiinflamatoarelor sunt parțial neconcordante, dar utilizarea lor este o practică frecventă [2].

• Nu este nevoie să veniți pe nemâncate; vă puteți alimenta normal.

• Aduceți cu dumneavoastră rezultatele relevante anterioare (ecografii, scrisori medicale, biopsii) și lista medicamentelor și a alergiilor.

• Rezervați-vă puțin timp, deși procedura este scurtă; de regulă vă puteți relua activitățile obișnuite în aceeași zi.

Cum decurge procedura, pas cu pas

1. Discuția inițială și consimțământul. Medicul vă explică procedura și răspunde întrebărilor. Se efectuează mai întâi o ecografie transvaginală standard, de referință.

2. Pregătirea. Vă așezați în poziție ginecologică. Se introduce un specul (valve), exact ca la un examen ginecologic obișnuit, iar colul uterin este curățat cu o soluție antiseptică.

3. Introducerea cateterului. Prin canalul cervical se introduce o sondă subțire (cateter), uneori prevăzută cu un mic balonaș care îl menține în poziție. Poziționarea cateterului a fost studiată inclusiv în cercetări dedicate confortului pacientei [14].

4. Reluarea ecografiei. Speculul se îndepărtează, iar sonda de ecografie transvaginală se reintroduce.

5. Instilarea serului fiziologic. Se introduce lent ser fiziologic steril; cavitatea uterină se destinde ușor, iar medicul examinează endometrul în timp real, eventual și în format tridimensional, din mai multe planuri [2].

6. Evaluarea trompelor (opțional). Dacă este indicat, se folosește o substanță de contrast și se urmărește trecerea acesteia prin trompele uterine.

7. Finalul. Cateterul se retrage. Întreaga procedură durează, de obicei, aproximativ 10–15 minute.

Doare histerosonografia?

Aceasta este, pe bună dreptate, una dintre cele mai frecvente întrebări. Histerosonografia este, în general, bine tolerată. În timpul instilării serului fiziologic, multe paciente resimt crampe ușoare până la moderate, asemănătoare durerilor menstruale, care sunt de scurtă durată. Cele mai multe femei descriu un disconfort, nu o durere severă.

Anxietatea poate amplifica senzația de disconfort, motiv pentru care o comunicare deschisă și o explicație clară a fiecărui pas contează cu adevărat [13]. Pentru reducerea disconfortului se pot folosi antiinflamatoare înainte de procedură, iar aplicarea unui anestezic local pe col (cremă cu lidocaină-prilocaină) poate diminua senzația neplăcută la manevrele cervicale [2]. Vă încurajăm să spuneți echipei medicale dacă vă simțiți inconfortabil — ritmul procedurii poate fi adaptat.

După histerosonografie: la ce să vă așteptați

• Crampe ușoare, care se atenuează de obicei în câteva ore; un analgezic uzual poate ajuta, dacă este nevoie.

• O scurgere apoasă în următoarele ore, reprezentând serul fiziologic rămas — recomandăm folosirea unui absorbant extern, nu a tampoanelor intravaginale.

• O pătare ușoară poate apărea timp de una–două zile.

• Cele mai multe paciente își reiau activitățile obișnuite în aceeași zi, inclusiv serviciul și condusul.

• Respectați recomandările medicului privind eventuala evitare a contactului sexual sau a produselor intravaginale pentru o scurtă perioadă.

Adresați-vă medicului dacă apar febră, dureri severe sau persistente, sângerare abundentă ori o scurgere urât mirositoare — sunt semne care necesită evaluare.

Riscuri și posibile complicații

Histerosonografia are o rată scăzută de complicații. Cele mai frecvente manifestări — crampele și pătarea — sunt așteptate și trecătoare. Mai rar poate apărea o reacție vagală (amețeală, senzație de leșin), iar infecția este o complicație rară (sub 1% dintre cazuri). Administrarea de rutină a antibioticelor profilactice nu este recomandată; aceasta se rezervă pentru cazuri selectate, cu risc crescut [2]. Un avantaj important al metodei este absența radiațiilor și a substanței de contrast iodate.

Ce urmează după rezultatele histerosonografiei

Interpretarea rezultatului se face întotdeauna în context — în funcție de vârstă, simptome, istoric medical și obiective de fertilitate:

• Cavitate uterină normală — un rezultat liniștitor, care permite continuarea planului de îngrijire stabilit.

• Polip endometrial sau fibrom submucos — de regulă se recomandă îndepărtarea histeroscopică, cu examen histopatologic ulterior. Mai multe detalii găsiți în articolele dedicate: Polipul endometrial și Fibromul uterin: ghidul complet.

• Suspiciune de sinechii uterine sau de sept uterin — se completează evaluarea prin histeroscopie, care permite și tratamentul.

• Aspecte legate de trompele uterine — planul de fertilitate este adaptat în consecință.

Histerosonografia la Clinica Doctor Allia Dmour

La Clinica Doctor Allia Dmour, histerosonografia face parte din evaluarea ginecologică și de fertilitate integrată. Procedura este realizată cu echipamente ecografice moderne, după o explicație clară a fiecărui pas, iar atunci când rezultatul indică necesitatea unui tratament, parcursul este coordonat coerent — inclusiv cu histeroscopia, atunci când este cazul. Ne dorim ca fiecare pacientă să înțeleagă ce investigăm, de ce și ce urmează, și să se simtă ascultată pe tot parcursul. Mai multe despre serviciile noastre găsiți pe pagina dedicată Ginecologie.

Întrebări frecvente despre histerosonografie

Ce este histerosonografia? Histerosonografia (sonohisterografia) este o investigație ecografică în care, în timpul unei ecografii transvaginale, se introduce o cantitate mică de ser fiziologic steril în cavitatea uterină. Lichidul destinde cavitatea și permite vizualizarea clară a endometrului și a unor leziuni precum polipii sau fibroamele.

Doare histerosonografia? În general, este bine tolerată. Multe paciente resimt crampe ușoare până la moderate, asemănătoare durerilor menstruale, în timpul instilării serului fiziologic. Disconfortul este de scurtă durată și poate fi redus cu un antiinflamator administrat înainte de procedură.

Cât durează o histerosonografie? Procedura propriu-zisă durează de obicei aproximativ 10–15 minute. Împreună cu pregătirea și discuția inițială, vizita este una scurtă.

Când se face histerosonografia în cadrul ciclului menstrual? La femeile în premenopauză, ideal între zilele 4 și 10 ale ciclului, după oprirea menstruației și înainte de ovulație. La femeile în postmenopauză, programarea este flexibilă.

Care este diferența dintre histerosonografie și histeroscopie? Histerosonografia este o investigație ecografică, nechirurgicală, care folosește ser fiziologic pentru a evidenția cavitatea uterină. Histeroscopia presupune vizualizarea directă a cavității cu un endoscop și permite, în multe cazuri, tratarea leziunii în aceeași intervenție.

Pot să mă întorc la activitățile obișnuite după histerosonografie? Da. Cele mai multe paciente își reiau activitățile normale, inclusiv serviciul și condusul, chiar în aceeași zi.

Histerosonografia poate verifica dacă trompele uterine sunt permeabile? Da, atunci când se folosește o substanță de contrast specifică (procedura se numește HyCoSy). Este o opțiune utilă în evaluarea infertilității, fără radiații.

Este histerosonografia o procedură sigură? Da. Are o rată scăzută de complicații, nu folosește radiații și nici substanță de contrast iodată. Cele mai frecvente manifestări — crampele ușoare și o pătare trecătoare — sunt așteptate.

Concluzie

Histerosonografia este o investigație valoroasă, precisă și bine tolerată, care „luminează” interiorul uterului acolo unde ecografia obișnuită are limite. Fie că este vorba despre clarificarea unei sângerări anormale, despre depistarea unui polip ori a unui fibrom submucos sau despre evaluarea cavității uterine în contextul infertilității, ea oferă răspunsuri clare și ajută la stabilirea celui mai potrivit pas următor — fără a fi o procedură complicată sau invazivă.

Dacă ați primit recomandarea unei histerosonografii sau aveți simptome care merită investigate, vă putem ajuta. Pentru programări, consultații și investigații, ne puteți contacta telefonic, prin e-mail sau completând formularul de contact de pe site.

Clinica Doctor Allia Dmour Telefon: 0747 619 919 / 0371 371 381 E-mail: office@allia-ginecologie.com Adresă: Bulevardul Carol I nr. 48, Iași Program: luni–vineri 08:30–18:00, sâmbătă 08:30–12:30

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultația medicală de specialitate. Indicația unei histerosonografii, pregătirea, interpretarea rezultatelor și conduita ulterioară se stabilesc individualizat, de către medic, în urma evaluării fiecărei paciente. Pentru orice simptom sau nelămurire, adresați-vă medicului dumneavoastră.

Referințe bibliografice

1. Parsons AK, Lense JJ. Sonohysterography for endometrial abnormalities: preliminary results. J Clin Ultrasound. 1993;21(2):87–95.

2. American Institute of Ultrasound in Medicine; American College of Radiology; American College of Obstetricians and Gynecologists; Society of Radiologists in Ultrasound. AIUM Practice Parameter for the Performance of Sonohysterography and Hysterosalpingo-Contrast Sonography (HyCoSy) — 2025 Revision. J Ultrasound Med. 2025. doi:10.1002/jum.70227.

3. American Institute of Ultrasound in Medicine. AIUM Practice Guideline for the Performance of Sonohysterography. J Ultrasound Med. 2015;34(8) (Practice Parameter).

4. American Institute of Ultrasound in Medicine; American College of Radiology; American College of Obstetricians and Gynecologists. AIUM standard for the performance of saline infusion sonohysterography. J Ultrasound Med. 2003;22(1):121–126.

5. American College of Obstetricians and Gynecologists. ACOG Technology Assessment in Obstetrics and Gynecology No. 5: Sonohysterography. Obstet Gynecol. 2008;112(6):1467–1469.

6. de Kroon CD, de Bock GH, Dieben SWM, Jansen FW. Saline contrast hysterosonography in abnormal uterine bleeding: a systematic review and meta-analysis. BJOG. 2003;110(10):938–947.

7. Sanin-Ramirez D, et al. Two-dimensional transvaginal sonography vs saline contrast sonohysterography for diagnosing endometrial polyps: systematic review and meta-analysis. Ultrasound Obstet Gynecol. 2020. doi:10.1002/uog.22161.

8. Bittencourt CA, Dos Santos Simões R, Bernardo WM, Fuchs LFP, Soares Júnior JM, Pastore AR, Baracat EC. Accuracy of saline contrast sonohysterography in detection of endometrial polyps and submucosal leiomyomas in women of reproductive age with abnormal uterine bleeding: systematic review and meta-analysis. Ultrasound Obstet Gynecol. 2017;50(1):32–39.

9. Vroom AJ, Timmermans A, Bongers MY, van den Heuvel ER, Geomini PMAJ, van Hanegem N. Diagnostic accuracy of saline contrast sonohysterography in detecting endometrial polyps in women with postmenopausal bleeding: systematic review and meta-analysis. Ultrasound Obstet Gynecol. 2019;54(1):28–34.

10. Kaveh M, Sadegi K, Salarzaei M, Parooie F. Comparison of diagnostic accuracy of saline infusion sonohysterography, transvaginal sonography, and hysteroscopy in evaluating the endometrial polyps in women with abnormal uterine bleeding: a systematic review and meta-analysis. Wideochir Inne Tech Maloinwazyjne. 2020;15(3):403–415.

11. Maheux-Lacroix S, Li F, Laberge PY, Abbott J. Imaging for Polyps and Leiomyomas in Women With Abnormal Uterine Bleeding: A Systematic Review. Obstet Gynecol. 2016;128(6):1425–1436.

12. Seshadri S, El-Toukhy T, Douiri A, Jayaprakasan K, Khalaf Y. Diagnostic accuracy of saline infusion sonography in the evaluation of uterine cavity abnormalities prior to assisted reproductive techniques: a systematic review and meta-analyses. Hum Reprod Update. 2015;21(2):262–274.

13. Allison SJ, Horrow MM, Kim HY, Lev-Toaff AS. Saline-infused sonohysterography: tips for achieving greater success. RadioGraphics. 2011;31(7):1991–2004.

14. Spieldoch RL, Winter TC, Schouweiler C, Ansay S, Evans MD, Lindheim SR. Optimal catheter placement during sonohysterography: a randomized controlled trial comparing cervical to uterine placement. Obstet Gynecol. 2008;111(1):15–21.

15. Berridge DL, Winter TC. Saline infusion sonohysterography: technique, indications, and imaging findings. J Ultrasound Med. 2004;23(1):97–112.

16. Becker E, Lev-Toaff AS, Kaufman EP, Donnelly C, DuBois J, Chu C. The added value of transvaginal sonohysterography over transvaginal sonography alone in women with known or suspected leiomyoma. J Ultrasound Med. 2002;21(3):237–247.

17. Soares SR, Barbosa dos Reis MM, Camargos AF. Diagnostic accuracy of sonohysterography, transvaginal sonography, and hysterosalpingography in patients with uterine cavity diseases. Fertil Steril. 2000;73(2):406–411.

18. Grimbizis GF, Tsolakidis D, Mikos T, Anagnostou E, Asimakopoulos E, Stamatopoulos P, Tarlatzis BC. A prospective comparison of transvaginal ultrasound, saline infusion sonohysterography, and diagnostic hysteroscopy in the evaluation of endometrial pathology. Fertil Steril. 2010;94(7):2720–2725.

19. Three- or four-dimensional hysterosalpingo contrast sonography for diagnosing tubal patency in infertile females: a systematic review with meta-analysis. Br J Radiol. 2016. PMID: 27109737.

20. Three-Dimensional Hysterosalpingo-Contrast-Sonography for the Assessment of Tubal Patency in Women with Infertility: A Systematic Review with Meta-Analysis. Gynecol Obstet Invest. 2016. PMID: 26824833.

21. Ludwin I, Ludwin A, Wiechec M, Nocun A, Banas T, Basta P, Pitynski K. Accuracy of hysterosalpingo-foam sonography in comparison to hysterosalpingo-contrast sonography with air/saline and to laparoscopy with dye. Hum Reprod. 2017;32(4):758–769.

22. Is hysterosalpingo-foam sonography the new gold standard for assessing tubal patency? A systematic review and meta-analysis. Reprod Biomed Online. 2024. doi:10.1016/j.rbmo.2024.104326.

23. Dessole S, Rubattu G, Farina M, et al. Risks and usefulness of sonohysterography in patients with endometrial carcinoma. Am J Obstet Gynecol. 2006;194(2):362–368.

24. American College of Obstetricians and Gynecologists. Committee Opinion No. 734: The Role of Transvaginal Ultrasonography in Evaluating the Endometrium of Women With Postmenopausal Bleeding. Obstet Gynecol. 2018;131(5):e124–e129.

25. Munro MG, Critchley HOD, Fraser IS; FIGO Menstrual Disorders Committee. The two FIGO systems for normal and abnormal uterine bleeding symptoms and classification of causes of abnormal uterine bleeding in the reproductive years: 2018 revisions. Int J Gynaecol Obstet. 2018;143(3):393–408.

26. AAGL Practice Report: Practice Guidelines for the Diagnosis and Management of Endometrial Polyps. J Minim Invasive Gynecol. 2012;19(1):3–10.

27. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Heavy menstrual bleeding: assessment and management. NICE guideline NG88. 2018 (actualizat 2020).

28. Hamilton JA, Larson AJ, Lower AM, Hasnain S, Grudzinskas JG. Routine use of saline hysterosonography in 500 consecutive, unselected, infertile women. Hum Reprod. 1998;13(9):2463–2473.