Blefaroplastia superioară și inferioară: corecția chirurgicală a pleoapelor pentru o privire odihnită și un câmp vizual îmbunătățit | Clinica Doctor Allia Dmour, Iași
- Dr. Allia Dmour
- 7 hours ago
- 10 min read
Articol: Blefaroplastia superioară și inferioară.
Intervenția chirurgicală care corectează excesul de tegument și pungile palpebrale, redând armonia regiunii periorbitare. O privire de ansamblu medicală asupra indicațiilor, tehnicii, recuperării și rezultatelor.
Autor: Echipa medicală a Clinicii Doctor Allia Dmour, Iași
Categorie: Chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă
Timp estimat de lectură: 12 minute
Publicat: 2026 | Actualizat continuu conform ghidurilor internaționale
Ce este blefaroplastia
Blefaroplastia este intervenția chirurgicală prin care se corectează modificările morfologice ale pleoapelor — excesul de tegument, slăbirea musculaturii și protruzia (hernierea) grăsimii orbitare. Este una dintre cele mai frecvent efectuate proceduri de chirurgie plastică la nivel mondial și, în multe cazuri, are atât o componentă estetică, cât și una funcțională.
Regiunea periorbitară este una dintre primele zone ale feței care exprimă vizibil semnele îmbătrânirii. Tegumentul pleoapelor este cel mai subțire tegument al corpului, iar structurile de susținere — ligamentele cantale, septul orbitar, mușchiul orbicular — își pierd treptat tonusul. Rezultatul este un aspect obosit, uneori trist sau îmbătrânit, care nu reflectă starea reală de vitalitate a pacientei.
Blefaroplastia se adresează pleoapei superioare, pleoapei inferioare sau ambelor, în funcție de evaluarea clinică individuală. Procedura este descrisă și standardizată în literatura de specialitate de decenii și are un profil de eficacitate și siguranță bine documentat (Plastic and Reconstructive Surgery; Aesthetic Surgery Journal).
Partea I: Blefaroplastia superioară
Modificările pleoapei superioare
Odată cu înaintarea în vârstă, pleoapa superioară dezvoltă un exces de tegument numit dermatochalazis. În cazurile avansate, acest exces depășește marginea liberă a pleoapei și acoperă parțial genele sau chiar axul vizual — situație numită hooding (pleoapă „în glugă").
Mecanismele implicate sunt multiple:
pierderea elasticității tegumentului prin scăderea colagenului și a elastinei;
slăbirea septului orbitar, care permite hernierea grăsimii orbitare;
coborârea sprâncenei (brow ptosis), care contribuie la aspectul de exces tegumentar;
în unele cazuri, ptoza palpebrală adevărată — coborârea marginii pleoapei prin disfuncția mușchiului ridicător, care este o entitate distinctă și necesită corecție separată.
Diferențierea corectă între aceste mecanisme este esențială. Un exces de tegument se corectează prin blefaroplastie, în timp ce o ptoză palpebrală adevărată necesită o intervenție asupra mușchiului ridicător, iar o sprânceană coborâtă poate necesita o procedură de ridicare a sprâncenei. Confundarea acestor situații duce la rezultate nesatisfăcătoare.
Indicații estetice și funcționale
Blefaroplastia superioară este indicată în următoarele situații:
Indicație estetică: aspect obosit al privirii, exces de tegument vizibil, asimetrie a pleoapelor, dificultatea de a aplica machiajul pe pleoapă din cauza pliului tegumentar.
Indicație funcțională: atunci când excesul de tegument este suficient de important încât să reducă efectiv câmpul vizual superior. Pacienta poate descrie o senzație de greutate a pleoapelor, oboseală oculară la sfârșitul zilei sau tendința involuntară de a ridica sprâncenele pentru a-și „deschide" privirea. În aceste cazuri, blefaroplastia are un beneficiu funcțional demonstrat: studiile au arătat o îmbunătățire obiectivă a câmpului vizual superior după intervenție (Ophthalmology; Plastic and Reconstructive Surgery).
Tehnica chirurgicală
Blefaroplastia superioară se realizează printr-o incizie plasată în pliul natural al pleoapei superioare, ceea ce face ca cicatricea finală să fie ascunsă în acest pliu și practic invizibilă după vindecare. Prin această incizie se îndepărtează cantitatea exactă, atent măsurată, de tegument în exces. Dacă există hernii de grăsime orbitară, acestea sunt repoziționate sau, după caz, parțial rezecate. Atunci când este necesar, se efectuează și o ajustare a mușchiului orbicular.
Marcarea preoperatorie este etapa cea mai importantă a procedurii și se realizează cu pacienta în poziție șezândă, înainte de anestezie. Cantitatea de tegument care se îndepărtează trebuie calculată cu precizie: o rezecție insuficientă lasă un rezultat incomplet, iar o rezecție excesivă poate împiedica închiderea completă a ochiului (lagoftalmie). Principiul chirurgical este conservator — se păstrează întotdeauna o rezervă suficientă de tegument pentru funcția normală a pleoapei.
Cum se desfășoară intervenția
Blefaroplastia superioară izolată este o intervenție de amploare redusă, care durează aproximativ 45–60 de minute și se desfășoară astfel:
consultația preoperatorie, cu evaluarea pleoapelor, a sprâncenei și a funcției musculare;
marcarea preoperatorie cu pacienta în poziție șezândă;
anestezia — locală cu sedare sau, în funcție de caz și de preferința pacientei, generală, întotdeauna cu participarea și sub supravegherea medicului anestezist;
intervenția propriu-zisă, cu rezecția tegumentului și ajustarea structurilor profunde;
sutura cu fire fine, plasată în pliul palpebral;
aplicarea de comprese reci și recomandări scrise pentru perioada postoperatorie.
Partea II: Blefaroplastia inferioară
Modificările pleoapei inferioare
Pleoapa inferioară îmbătrânește prin mecanisme parțial diferite de cele ale pleoapei superioare. Aspectul caracteristic este cel al „pungilor" sub ochi, produse de protruzia grăsimii orbitare prin slăbirea septului orbitar. La acestea se adaugă frecvent:
excesul de tegument și ridurile fine ale pleoapei inferioare;
șanțul nazo-jugal (tear trough) — depresiunea de la unirea pleoapei cu obrazul, care accentuează aspectul de oboseală;
slăbirea tonusului tendinos cantal lateral, care poate duce la o laxitate a pleoapei inferioare.
Evaluarea pleoapei inferioare este mai complexă decât a celei superioare, deoarece această zonă are un echilibru funcțional delicat. Pleoapa inferioară trebuie să rămână în contact corect cu globul ocular și să-și mențină poziția; o intervenție prea agresivă poate duce la complicații funcționale.
Indicații
Blefaroplastia inferioară este indicată predominant estetic: pungi palpebrale vizibile, aspect obosit persistent, exces de tegument al pleoapei inferioare. Spre deosebire de blefaroplastia superioară, indicația funcțională este rară.
Un aspect important al consultației este evaluarea naturii „pungilor": acestea pot fi cauzate de protruzia grăsimii (caz în care intervenția chirurgicală este indicată), dar și de edem, de modificări vasculare sau de poziția scheletală a regiunii — situații în care alte abordări pot fi mai potrivite. De aceea, nu orice „pungă" sub ochi are indicație chirurgicală.
Tehnica chirurgicală
Există două abordări principale pentru blefaroplastia inferioară:
Abordul transconjunctival — incizia se realizează pe fața internă a pleoapei, prin conjunctivă, fără nicio cicatrice cutanată vizibilă. Această tehnică este indicată în special la pacientele tinere, la care problema principală este protruzia grăsimii, fără exces semnificativ de tegument. Este o abordare cu profil de siguranță foarte bun, deoarece nu modifică structura de susținere a pleoapei.
Abordul transcutanat — incizia se realizează subciliar (imediat sub gene), permițând atât tratarea grăsimii, cât și rezecția excesului de tegument. Este indicat la pacientele cu exces tegumentar real. Această abordare necesită o tehnică atentă, deoarece intervenția asupra structurilor de susținere impune adesea un gest suplimentar de întărire a tendonului cantal lateral (cantopexie sau cantoplastie), pentru a preveni modificarea poziției pleoapei.
În locul rezecției clasice a grăsimii, chirurgia modernă preferă, ori de câte ori este posibil, repoziționarea grăsimii orbitare — transpunerea ei pentru a umple șanțul nazo-jugal. Această abordare oferă un rezultat mai natural și evită aspectul „scobit" care putea rezulta din rezecțiile excesive practicate în trecut (Plastic and Reconstructive Surgery).
Asocierea cu alte proceduri
Blefaroplastia poate fi efectuată ca intervenție izolată sau în asociere cu alte proceduri ale regiunii periorbitare și faciale, în funcție de evaluarea individuală:
ridicarea sprâncenei, atunci când brow ptosis contribuie semnificativ la aspectul pleoapei superioare;
corecția ptozei palpebrale adevărate, când mușchiul ridicător este implicat;
laserul CO2 fractionat periorbitar, pentru tratarea ridurilor fine ale tegumentului, care nu se corectează prin rezecție chirurgicală;
fillerul cu acid hialuronic sau PRP-ul, pentru componente ale aspectului periocular care nu beneficiază de chirurgie.
Decizia privind asocierea procedurilor se ia individualizat, în urma unei evaluări complete.
Recuperarea după blefaroplastie
Recuperarea după blefaroplastie este, în general, bine tolerată. Evoluția tipică este următoarea:
Zilele 1–3: edem (umflătură) și echimoze (vânătăi) periorbitare, de intensitate variabilă. Se recomandă comprese reci, poziție cu capul ușor ridicat și repaus. Disconfortul este, de regulă, ușor.
Zilele 5–7: scoaterea firelor de sutură (pentru abordul cutanat). Edemul și echimozele încep să se reducă vizibil.
Săptămânile 2–3: majoritatea pacientelor pot reveni la activitatea socială; edemul rezidual poate fi mascat cu machiaj, după permisiunea medicului.
Lunile 1–3: dispariția progresivă a edemului fin și maturarea cicatricii; aspectul se rafinează treptat.
Până la 6–12 luni: cicatricea ajunge la aspectul final, devenind practic invizibilă în pliul palpebral sau subciliar.
Recomandări postoperatorii:
aplicarea de comprese reci în primele 48–72 de ore;
menținerea capului ridicat, inclusiv în timpul somnului, în primele zile;
evitarea efortului fizic intens, a aplecării capului și a ridicării de greutăți timp de 2–3 săptămâni;
evitarea expunerii la soare și protecție solară pe cicatrice timp de minimum 3–6 luni;
evitarea machiajului în zona operată până la permisiunea medicului;
evitarea lentilelor de contact pentru aproximativ 2 săptămâni;
respectarea programărilor de control postoperator.
Riscuri și complicații posibile
Blefaroplastia are un profil de siguranță bun, dar, ca orice intervenție chirurgicală, comportă riscuri care trebuie cunoscute și discutate înainte de a lua o decizie:
edem și echimoze prelungite — frecvente, dar tranzitorii;
asimetrie — diferențe minore între cei doi ochi, care pot necesita ajustare;
uscăciune oculară temporară — relativ frecventă, de regulă tranzitorie; pacientele cu sindrom de ochi uscat preexistent necesită evaluare atentă;
lagoftalmie — închiderea incompletă a ochiului, de obicei temporară, rareori permanentă, prin rezecție tegumentară excesivă;
malpoziția pleoapei inferioare (retracție, ectropion) — complicație specifică blefaroplastiei inferioare transcutanate, prevenită prin tehnica corectă și prin gestul de întărire cantală;
cicatrici vizibile — rare, având în vedere plasarea inciziilor;
hematom — rar; un hematom retroorbitar este o urgență, dar este o complicație extrem de rară;
rezultat estetic care nu corespunde așteptărilor — motiv pentru care consultația preoperatorie și discuția realistă a obiectivelor sunt esențiale.
Contraindicații și situații care necesită evaluare atentă:
sindromul de ochi uscat sever;
afecțiuni oftalmologice necontrolate (glaucom, afecțiuni ale retinei);
afecțiuni tiroidiene oculare active (orbitopatia Graves);
tulburări de coagulare sau terapie anticoagulantă;
afecțiuni sistemice necontrolate;
așteptări nerealiste privind rezultatul.
O evaluare oftalmologică prealabilă este recomandată, în special la pacientele cu antecedente oculare.
De ce contează evaluarea corectă
Mesajul medical central al acestui articol este că rezultatul unei blefaroplastii depinde mai mult de evaluarea preoperatorie decât de tehnica chirurgicală în sine. O pleoapă „obosită" poate ascunde mecanisme diferite — exces de tegument, herniere de grăsime, ptoză palpebrală adevărată, sprânceană coborâtă — și fiecare necesită o soluție diferită.
Principiul nostru este indicația echilibrată: chirurgia se recomandă atunci când este realmente potrivită pentru problema pacientei și se efectuează conservator, păstrând întotdeauna echilibrul funcțional al pleoapelor. O privire odihnită și naturală, nu „operată", este obiectivul corect al unei blefaroplastii moderne.
Despre intervențiile chirurgicale la Clinica Doctor Allia Dmour
La Clinica Doctor Allia Dmour realizăm intervenții chirurgicale ginecologice de amploare redusă și moderată în condiții de siguranță, cu evaluare corectă, indicație echilibrată și supraveghere atentă.
Deviza noastră este «Fără durere pentru paciente», iar orice intervenție sau investigație potențial dureroasă este efectuată doar cu anestezie, cu participarea și sub supravegherea medicului anestezist.
Acest principiu se aplică și procedurilor de chirurgie plastică și estetică: blefaroplastia se efectuează întotdeauna cu o formă adecvată de anestezie, aleasă în funcție de amploarea intervenției și de particularitățile pacientei, astfel încât experiența să fie lipsită de durere.
Programare și informații
Pentru o consultație de evaluare în chirurgie plastică și estetică în Iași, ne puteți contacta:
📞 0747 619 919 sau 0371 371 381
📍 Bd. Carol I nr. 48, Iași
Programul clinicii: Luni–Vineri 08:30–18:00 | Sâmbătă 08:30–12:30
Programați o consultație | Vedeți tarifele complete | Chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă
Întrebări frecvente
Blefaroplastia superioară lasă cicatrici vizibile?
Nu. Incizia se plasează în pliul natural al pleoapei superioare, iar după vindecare cicatricea este ascunsă în acest pliu și practic invizibilă. La blefaroplastia inferioară transconjunctivală nu există nicio cicatrice cutanată, deoarece incizia se face pe fața internă a pleoapei. La abordul transcutanat, cicatricea subciliară este plasată imediat sub gene și devine, de regulă, foarte discretă după 6–12 luni.
Care este diferența dintre blefaroplastie și corecția ptozei palpebrale?
Sunt două intervenții diferite, care se adresează unor probleme diferite. Blefaroplastia corectează excesul de tegument și hernierea grăsimii. Corecția ptozei palpebrale se adresează coborârii marginii pleoapei prin disfuncția mușchiului ridicător și presupune o intervenție asupra acestui mușchi. Cele două pot coexista și pot fi corectate în aceeași intervenție, dar evaluarea corectă a mecanismului este esențială — de aceea consultația preoperatorie este atât de importantă.
Blefaroplastia superioară are și un beneficiu funcțional, nu doar estetic?
Da. Atunci când excesul de tegument al pleoapei superioare este suficient de important încât să acopere parțial axul vizual, blefaroplastia îmbunătățește efectiv câmpul vizual superior. Pacientele descriu adesea o senzație de greutate a pleoapelor și tendința de a ridica involuntar sprâncenele. În aceste cazuri, intervenția are o indicație funcțională, nu doar estetică.
Cât durează recuperarea după blefaroplastie?
Recuperarea „socială" durează în general 1–2 săptămâni: edemul și echimozele se reduc vizibil în prima săptămână, iar firele se scot la 5–7 zile. Majoritatea pacientelor revin la activitatea normală în 2 săptămâni. Edemul fin rezidual și maturarea completă a cicatricii continuă însă luni întregi, aspectul final stabilizându-se la 6–12 luni.
Ce tip de anestezie se folosește pentru blefaroplastie?
În funcție de amploarea intervenției și de preferința pacientei, blefaroplastia se poate efectua cu anestezie locală cu sedare sau cu anestezie generală. În toate cazurile, anestezia este administrată cu participarea și sub supravegherea medicului anestezist, conform principiului clinicii — orice intervenție potențial dureroasă se efectuează fără durere pentru pacientă.
Pungile de sub ochi se pot trata fără operație?
Depinde de cauza lor. „Pungile" produse de protruzia reală a grăsimii orbitare au indicație chirurgicală. În schimb, aspectul de oboseală cauzat de șanțul nazo-jugal, de edem sau de modificări vasculare poate beneficia de alte abordări — filler cu acid hialuronic, PRP sau tratamente ale tegumentului. De aceea, evaluarea corectă a cauzei este primul pas, iar nu orice „pungă" sub ochi necesită operație.
La ce vârstă se poate face o blefaroplastie?
Nu există o vârstă fixă. Blefaroplastia se indică în funcție de modificările prezente, nu de vârsta cronologică. Blefaroplastia inferioară transconjunctivală poate fi indicată și la paciente tinere, cu predispoziție la pungi palpebrale. Blefaroplastia superioară se efectuează cel mai frecvent după vârsta de 40–45 de ani, când dermatochalazisul devine semnificativ, dar momentul potrivit se stabilește individual.
Rezultatul blefaroplastiei este permanent?
Blefaroplastia oferă rezultate durabile, mai ales la nivelul pleoapei superioare, unde reintervenția este rareori necesară. Procesul natural de îmbătrânire continuă însă, iar tegumentul își poate pierde din nou treptat tonusul de-a lungul anilor. Rezultatul nu „oprește timpul", dar readuce regiunea periorbitară la un aspect odihnit, cu un beneficiu care se menține mulți ani.
Referințe medicale (selecție)
Zoumalan CI, Roostaeian J. Simplifying Blepharoplasty. Plastic and Reconstructive Surgery, 2016; 137(1): 196e-213e.
Hahn S, Holds JB, Couch SM. Upper Lid Blepharoplasty. Facial Plastic Surgery Clinics of North America, 2016; 24(2): 119-127.
Lambros V. Observations on periorbital and midface aging. Plastic and Reconstructive Surgery, 2007; 120(5): 1367-1376.
Hamawy AH, Farkas JP, Fagien S, Rohrich RJ. Preventing and managing dry eyes after periorbital surgery: a retrospective review. Plastic and Reconstructive Surgery, 2009; 123(1): 353-359.
Battu VK, Meyer DR, Wobig JL. Improvement in subjective visual function and quality of life outcome measures after blepharoptosis surgery. American Journal of Ophthalmology, 1996; 121(6): 677-686.
Hollander MHJ, Contini M, Pott JW, Vissink A, Schepers RH, Jansma J. Functional outcomes of upper eyelid blepharoplasty: A systematic review. Journal of Plastic, Reconstructive & Aesthetic Surgery, 2019; 72(2): 294-309.
Rohrich RJ, Ghavami A, Mojallal A. The five-step lower blepharoplasty: blending the eyelid-cheek junction. Plastic and Reconstructive Surgery, 2011; 128(3): 775-783.
Hidalgo DA. An integrated approach to lower blepharoplasty. Plastic and Reconstructive Surgery, 2011; 127(1): 386-395.
Griffin GR, Azizzadeh B, Massry GG. New insights into physical findings associated with postblepharoplasty lower eyelid retraction. Aesthetic Surgery Journal, 2014; 34(7): 995-1004.
Pacella SJ, Codner MA. Minor complications after blepharoplasty: dry eyes, chemosis, granulomas, ptosis, and scleral show. Plastic and Reconstructive Surgery, 2010; 125(2): 709-718.
Acest articol are caracter informativ general și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru o evaluare individuală, vă rugăm programați o consultație. Materialul a fost redactat de colectivul medical al Clinicii Doctor Allia Dmour.
Coordonare clinică: Dr. Allia Dmour — Medic primar obstetrică-ginecologie, Doctor în Științe Medicale, fondatoarea Clinicii Doctor Allia Dmour din Iași.
Comments